12 luni este linia cea mai rapidă pentru a pierde statutul de reședință permanentă. Articolul 32 din UK Borders Act 2007 stipulează că persoanele care nu sunt cetățeni britanici sau irlandezi, condamnate la o pedeapsă de cel puțin 12 luni în Marea Britanie, au un obligație legală pentru ministrul de Interne de a emite o decizie de expulzare. Nu sunt incluși în lista de excepții. ILR.
Linia pentru 12 luni, acum și probația este inclusă
Legea privind pedepsele 2026, articolul 45 a modificat UK Borders Act 2007 s.38(1) și NIAA 2002 s.117D(4), incluzând în definiția „criminalului străin” și o „pedeapsă suspendată de 12 luni sau mai mult”. Data de intrare în vigoare este 22 martie 2026, iar SI 2026/217 corespunzător a adăugat o prevedere de tranziție: se aplică doar infracțiunilor condamnate la acea dată și ulterior, iar condamnările anterioare nu sunt retroactive. Cu alte cuvinte, înainte de această dată, primirea unei pedepse suspendate de 12 luni nu ar fi declanșat obligația automată de deportare; după această dată, aceasta este tratată la fel ca o pedeapsă efectivă. Această modificare este aproape inexistentă în mediul chinez, însă afectează direct valoarea „căutării unei pedepse suspendate” în apărarea penală.
Decizia mea este clară: dacă pedeapsa cu închisoare este de 11 luni sau 12 luni, consecințele pentru imigrație sunt un salt brusc , așa că odată ce intră în procedura penală, înainte de sentință ar trebui să se contacteze avocatul de imigrare și avocatul penal, pentru a prezentă consecințele pentru imigrare ca materiale de îndurare, nu după ce a fost condamnat, să întrebi dacă permisiunea de resemnare este încă valabilă. Dacă faci această etapă prea târziu, celelalte proceduri administrative sunt aproape fără soluție.
Odată ce este emis un ordin de expulzare, ILR va fi anulat automat.
O versiune mai răspândită spune că Ministerul de Interne trebuie să „anuleze locuința ta permanentă” înainte de a discuta despre expulzare. În realitate, ordinea este inversă. Articolul 5(1) din Legea imigrației 1971 prevede că după emiterea ordinului de expulzare, toate permisele acordate persoanei înainte de acest ordin sau în timpul valabilității ordinului de expulzare devin nule, inclusiv dreptul de a locui permanent, fără a fi nevoie de o procedură separată de anulare.
Acest articol 76 este destinat cui? Articolul 76 din NIAA 2002 este destinat persoanelor care ar trebui să fie expiate, dar nu pot fi expiate: 76(1) persoanele care ar trebui să fie expiate, însă nu pot fi expiate din motive legale (de exemplu, articolul 3 al Convenției privind drepturile omului); 76(2) permisele au fost obținute prin înșelăciune, ar trebui să fie eliminate, însă în realitate nu pot fi eliminate; 76(3) refugiații care nu mai au nevoie de protecție din cauza unor acțiuni voluntare. După anularea acestora, persoanele nu sunt de obicei expiate imediat, ci primesc o permiție cu termen limitat, împreună cu dreptul de a face apel, iar permiția se prelungește în timpul perioadei de apel.
Home Office"Anularea și limitarea permisiunii" v10.0 (versiunea din 28 ianuarie 2026) este foarte clar: cuvântul "anulare" nu modifică puterea legală, nu există nicio putere în ţară care să limiteze la nesfârşit permisiunea, calea unică fiind anularea prevăzută în articolul 76.




